DESPRE    CREAŢIE

    Am  căutat  definiţia termenului de creaţie în diverse locuri. Am rămas surprins ca nicăeri să nu găsesc o definiţie care să mă mulţumească în totalitate. Am lăsat apoi o periodă ca informaţiile ce le-am cules să se sedimenteze, în sensul de a se aşeaza în matca lor firească.
    De aceea nu am să încerc să definesc decăt partea ce ma interesează pe mine, conexă ezoterismului.
   

Creaţia este un proces extrem de complex, care include FACEREA  unor simple lucruri pe care le considerăm cu toţii banale, al unor valori materiale sau spirituale de la simplu, la complex. Astfel, nici o dată nu ne-am pus nici unul dintre noi problema atunci când luăm o sămânţa pe care o consideram bună şi o asezăm într-o mică gropiţă, pe care o acoperim cu pământ, apoi extrem de mândrii de realizarea noastră, de regulă aşezăm un semn în acel loc pentru a putea verifica cum se va dezvolta viitoarea plăntuţă. Udăm de regulă acel loc, pentru a creea condiţiile optime pentru viitoara plantă. Este un mic act de creaţie. Cum functionează mai departe? cum din mica sământţă vom avea o plantă? de multe ori neglijăm acest lucru, fiind mereu ocupaţi cu alte şi alte lucruri pe care le considerâm mult mai importante.Acest mod de a lăsa lucrurile în voia lor, este bine cunoscut.

       De foarte multe ori suntem puşi în faţa unor mici eşecuri. De multe ori ne aducem aminte de acel bob de sămânţă semănat. Găsim semnul, nu găsim însă nici un semn de viaţă. Atunci începem  să fim preocupaţi de ce nu a răsărit planta. Le luăm precum la medic. Lumină , are. Solul este bun, lucrat şi pregătit corespunzător.  Căldura oare a fost corespunzătoare?Ne aducem apoi de lucruri ce ni se sugereaza din subconştient. Ciclul astrului numit Lună, cu ciclul optim de semânare.
      Asta este. Cum oare să fii uitat un asemenea lucru?
Iată, nu este chiar atât de simplu pe cât pare în aparenţă. Mereu şi mereu descoperim câte o verigâ lipsă ce a fost omisă, câte o dată din neştiinţă, alteori din grabă. Tradiţionalul MERGE  ŞI  AŞA.
     Am dat exemplul unui singur bob de sămânţâ. Dar daca la nivelul unei boabe simple este atât de greu, atunci pun întrebarea pertinent, cum ar fi oare la nivelul Creerii  unei Lumi?
     În rândurile de mai sus am enumerat poate mecanic nişte factori ce concură tehnic  la  asigurarea unui mediu optim viitoarei plante. Să fii oare uitat ceva?  revenim mereu, şi mereu, bifăm precum la şcoală meticulos toţi parametrii. Mereu şi mereu ne oprim într-un punct fix, invariabil.
     Factorul Divin din păcate nu îl observă absolut nimeni. Oare de ce atunci când realizăm un lucru mai mare, precum constructia unei locuinţe apelăm la serviciul unui preot. Oare de ce în tradiţia scrisâ sau nescrisâ laicâ sau bisericeascâ apare elementul de SFINŢIRE al  apei, de rugăciuni pentru ca să avem un an rodnic, cu  belşug roadelor pământului. De multe ori religiile ne învaţă să cinstim primii muguri de salcie. Ne invaţă să aşezăm la loc de cinste în casele noastre acele fire de grău sfinţite , sau acele fire de busuioc sfintit. Apelăm mereu şi mereu la un anume  ajutor  nevăzut, pentru a ne rezolva o
 problemă. Am început cu un simplu bob de sământâ şi pe măsura ce intrăm în subiect. nevoia  de Divinitate se amplifica exponenţial.
     Iata, avem nevoie de Divinitate în cele mai diverse locuri. Atunci când ne naştem.Vem nevoie de Divinitate în întreg parcursul vieţii noastre. Atunci când suntem bolnavi, atunci când avem momente  de  examene la şcoli, atunci cănd ne casătorim, atunci cănd părăsim această lume. De multe ori solicităm preotilor să ne calce pregul casei, să sfinţească  încăperile unei case, să sfinteasca prin feştanie o casă proaspăt zugrăvitâ.De căte ori simţim că avem unele probleme, de atâtea ori ne îndreptăm spre Cele Sfinte, căutând într-un anume loc poate la cateva zeci sau sute de kilometrii de casa în care trăim o ultimă speranţă în rezolvarea unei anume probleme.
     Mereu, si mereu ajungem la un singur nume. Indiferent în ce limbă este rostit, indiferent carui cult sau religii apartinem , acel nume se numeste Dieux, Goth, Got, Isten, Dumnezeu. Este unul singur.
      Lui Domnul Dumnezeu Cel Unic ne închinăm toţi cei ce au credintă.Dumnezeu este acela ce rânduieşte toate lucrurile, de la simplul bob de sămânţă să încolţească, la ocrotirea noastră pas cu pas, de la naştere şi până în clipa în care plecăm din această Lume fizica.
     Toti suntem rodul unei creaţii  Divine.Absolut toate fazele ştiute sau neştiute  ale prezenţei noastre în acesta Lume fizică este sub semnul Divinului, al Divinităţii.
      Bunăoară mai nimeni dintre pământeni nu cunoşte mecanismul naşterii unei noi fiinţe umane.
      Corpul de Lumină al viitoarei mame este dus Undeva Anume, iar embrionul viitoarei vieţi este  oferit Divinităţii  pentru începera unui Ritual Sacru de  Beneficare Luminoasâ al Sămânţei Divine în Prezenţa Domnului  IISUS Conducătorul Acestui Ciclu de viaţă de pe Pământ, şi este începută Germinarea  Divinâ( EJA) în corpul de Lumină al viitoarei mame.  Tot atunci este un moment deosebit, cănd sufletul viitorului sau viitorilor copii gemeni îşi aleg mama. Astfel, în Munţii Rarău, in alt plan decât cel fizic sunt cel puţin  3 milioane de suflete ce sunt în stadiul de a aştepta o viitoare întrupare în corp de Luminâ al mamei, respectiv ulterior continuarea vietii în corpul fizic.Mai doresc să adaug că alegerea viitoarei mame este un lucru deosebit pentru sufletele ce doresc să se reântrupeze. Astfel, multe suflete au ajuns la un nivel înalt al cizelarii prin reântrupări succesive, a alege o mamă retardată, sau cu frecvenţa de vibratie joasă reprezintă pentru acele suflete un fiasco total, efectiv reprezintâ renunţarea la toată truda acumulată. Atunci când nu au încotro, sufletele se supun reâncarnării. Tăria lor de caracter de multe ori va reprezenta o piatră de moară legată de viitoarea mamă, căci din momentul în care corpul fizic viitor va fi apt, va începe munca de educare a viitoarei mame, prin toate mijloacele Divine posibile. Astfel, cunosc cazuri concrete de familii de ţigani, în care tânăra lor fiică de numai 8-10 ani îi educa si îi aducea pe linia cea bună pe ambii părinti. Părinţii aşa cum erau, nu aveau încotro, se conformau, renuntând la vechile apucături, la modul de a  trăi din furt, din minciună. recunoscând ambii părinţi că le este muult mai bine, că acele lucruri noi le-au făcut numai şi numai sub presiunea fetiţei lor.Practic le-a schimbat soarta, destinul.
     Apoi corpul de Lumină al  viitoarei mame este adus înapoi în această Lume fizică, începând gestaţia embrionului. Absolut toate formele de embrion, microscopice, macroscopice, de plante de vietuitoare inferioare, de vieţuitoare superioare incluzând şi omul, până la diviziunea embrionului la a 64-a  diviziune, absolut toate se divid la fel. Numărul 64  este un număr Divin extrem de Benefic, fiind dublul numărului 32.
      După o lună de zile de la momentul Slujbei Divine, viitoarea fiinţă înceapa să aibă semnele vitale ale vieţii, inima fiind organul vital  ce începe să bată.
       Ajungând în acest punct minunat, mai trebuie să adaug încă ceva. Decalogul, sau cele 10 Porunci date de Domnul Dumnezeu lui Moise. După cele 10 Porunci se poate Judeca un suflet, se poate Judeca o Lume. Acele 10 Porunci au fost lăsate de Domnul Dumnezeu în momentul în care omenirea era la un nivel destul de matur pentru a le putea însuşi, pentru a le urma.
    Astfel, în cadrul păcatelor ce nu se iartă NICIODATĂ, la punctul 1 avem:
Uciderea săvârsită cu intenţie( şi uciderea pruncilor), al avortului, indiferent de vârsta fătului nu se iartă.
     Ceea ce preoţii din toate religiile sfătuiesc greşit mamele în sensul a da liber la avort, este aşa după cum relatez greşeală ce nu se iarta niciodată.
     A te opune voinţei Divine, a anula întreaga muncă de Creaţie al viitoarei fiinţe, a te opune întregului mecanism al Creatiei reprezintă crimă. De aceea, sunt păcate care se iartă, şi sunt păcate care nu se iartă. Cine crede ca greşesc afirmând aceste lucruri, se înşeală amarnic. Nici un suflet ce îşi încheie în această Lume existenţa nu scapă de Judecata faptelor Bune sau rele, de cele 24 de Vămi ale ăzduhului, pe timpul celor 40 de zile de la aşa zisa moarte fizică.
    Legat de cele 24 de Vămi ale Văzduhului, intrând pe fluxurile de informare de pe net, al tocmai B.O.R.  vă ve-ti putea edifica perfect, prea sfinţiile lor au transformat după anul 1992 cele 24 de Vămi în 20, după bunul plac. Cam aşa se înţelege la nivelul clerului bisericesc îndulcirea relaţiilor cu ei înşişi, cu credincioşii.
     Pe principiul dacă nu scrie, avem liber să facem, doar nu scrie nicăeri. Oare ei, cei cu minţile bolnave, au uitat oare de faptul că un supus al Domnului Dumnezeu este Judecat de 10 ori mai aspru decât un enoriaş?
     Astfel, cartea sfăntă numită Biblie a ajuns să fie scrisă şi rescrisă după interes,  după dorinţa unora sau altora, fiind modificată structural, fiind scoase capitole întregi.
     O carte sfântă este o carte sfântă în întregul ei, având sfinte toate cuvintele, atât cele ascuţite, cât şi cele rotunde. S-a ajuns acolo încăt Bibliile să nu mai semene una cu cealaltă.
     Ceea ce nu se doreşte a se şti este faptul că mesajele din Sfănta Scriptură au fost multe transmise de Domnul Dumnezeu lui... Moise. Primele 5 capitole mari, incluzând Deuteriumul sunt transmise de Domnul Dumnezeu lui Moise prin dicteu în cei 40 de ani în care poporul iudeu a rătăcit prin pustiu.
     Mă ve-ţi întreba poate ce are aceasta carte cu Creaţia?
Domnul Dumnezeu a făcut efortul de a face cunoscut tuturor celor ce citesc, celor ce studiază acea carte, toate lucrurile scrise acolo, prin cele 7 zile ale Facerii, prin Crearea omului Adam, prin crearea omului nou genetic Noe, prin lichidarea răului prin Potop Biblic, prin înserarea naşterii, al realizărilor pământeşti ale unor pesonaje ca Adam, Creatia Domnului Dumnezeu ce a trăit în total 932 de ani, prin Matusalem ce a trăit 968 de ani, prin Lameh ce a trăit 752 de ani, prin Set, ce moare la 912 ani, prin Cainan ce moare la 912 ani, prin Iared ce moare la 962 de ani, prin Matusala ce moare la 969 de ani, prin noe ce moare la 950 de ani. Şirul numelor este muult mai lung, lăsând poate intentionat afarâ numele lui Enoh sau altfel numit Elochim, al primului Patriarh Avraam, al lui Moise.
     Creaţia Domnului este una trainică, privind în jurul nostru vărsta la care azi mulţi sunt oale şi ulcele.
     Prin Creatia Divină, absolut nici un element nu este lăsat la voia întâmplării, absolut totul are un loc, totul are o ordine, totul este dimensionat corect.
    Pentru cine doreste, pot recomanda a lua punctual  două Biblii, Editia 1688 Bucuresti, scrisa de Şărban Cantacuzino si Constandin Brancoveanu, Domnul Ţarii Românesti. si o comparati cu Biblia Ortodoxa Bucuresti 1982, apoi cu Biblia recenta a Preafericitului Anania.
     Pentru că este o lucrare nemodificată, ar trebui citit cam de la cap XXX Ieşirea, din Biblia 1688, practic de la pagina 61 la pg. 65 (varianta PDF).Absolut nici o Biblie ediţie mai nouâ nu relevâ ceva anume. Moise s-a rugat 40 de zile şi 40 de nopţi prima datâ, apoi a urcat pe munte unde a stat 40 de zile si 40 de nopti nemancat şi nebăut, apoi dupâ ce a distrus prin spargere cele douâ pietre a făcut iarşi rugăciuni 40 de zile, 40 nopti, urcând iarăşi pe munte. Între timp, poporul iudeu PREACURVEA.
Atunci Domnul a spus.( Rezumativ) pentru fiecare din cele 40 de zile de preacurvie, câte un an în pustie.
    Las cititorului adevărul gol goluţ să il compare cu oricare Biblie posibilă sau imposibilă. Ba mai mult, exact aceaşi relatare a tăbliţelor Legilor, în varianta Anania nu există prima urcare pe munte, nu există facera viţelului de aur, nu există explicatia de ce anume un traseu ce se poate face lejer în maxim un an şi jumătate s-a făcut în 40 de ani.
      Iată Domnul Dumnezeu se Apleaca asupra multor aspecte, îi croieşte lui Moise drumul  în cadrul familiei faraonului Ramses al II-lea, primind darul unei educaţii alese precum orice fiu de Faraon.
      Domnul Dumnezeu se Apleacă şi în cei 40 de ani căt timp i-a transmis lui Moise să scrie cuvânt cu cuvânt primele 5 Capitole mari ale Bibliei,  iar urmaşii urmaşilor clerici, ce au depus Jurământ de Credinţă în fata Lui Dumnezeu, îşi permit a omite cu bună ştiinţă fapte şi adevăruri. Şi este doar un mic episod, căci întreaga Biblie este mutilată si trunchiată după bunul plac al Clericilor.
      Ce au păţit cei ce şi-au permis a folosi foarfeca prin rescrierea unei cărţi Sfinte, vă las să realizaţi singuri.